| Marcel Caloian |
Intru in atelierul artistilor si simt, adulmec mirosul copacilor umezi si a padurii arse, traversata de care de lemn trase de vaci albe…
Respir parfumul ciresilor ale caror flori scaldate in lumina lunii stralucesc ca niste mici lumanari in zi de Paste…
Private de verdeata lor eterna, trunchiurile brazilor imi aduc aminte de toti brazii de Craciun ai copilariei mele petrecuta in Romania…
De pe copaci cade pe crestetul meu o lumina ca o ploaie de sageti argintate…
In padurea artistului toate tablourile sale vorbesc despre “arborele vietii”, aflat in mijlocul paradisului terestru si a carui fructe pastreaza viata omului, cu conditia ca aces...
|
 |
 |
|
|
 |
|
|
